joi, 23 iunie 2016

Mulţumesc, Biserică Ortodoxă!




Neamul nostru românesc este foarte omenos, ospitalier, prietenos și multe alte însuşiri am mai putea enumera. Buna cuviință îmi spune ca eu, un baptist, să mulţumesc  unei  Biserici, asemuită nemului nostru românesc. Nu aș dori să las impresia că baptiștii  sunt despărțiți de neam și limbă, cum se încearcă a se demonstra, ci din contră, spun că suntem patrioți, buni români, iubim acest neam pentru că Dumnezeu ne-a așezat aici.
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că celebra frază rostită de pastorul Moody, în ziua de duminică, 8 octombrie 1871 „Săptămâna viitoare vom ajunge la Golgota şi la cruce şi vom hotărî ce să facem cu Isus”, și  necazul care a venit peste oraș: „Marele Incendiu din Chicago”, nu am aflat de la baptiști, ci de la stareţul mănastirii ortodoxe de la Rohia, actualul episcop Iustinian Chira Maramureșanul,  cam prin anul 1965, când a explicat că nu trebuie să amânăm nicio hotărâre până mâine.
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că ai avut un ochi vigilent, să priveşti nașterea unui popor - poporul baptist,  în sânul altui  popor - poporul român, cu care te-ai identificat, iar  baptiștii au rămas în umbră, nerecunoscuți de cei mai mari și mai tari.
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că reprezentanții tăi au scris cu condeiul în paginile revistelor și  ale ziarelor marilor Episcopi, despre evenimentele cele mai importante, petrecute în istoria românilor, de exemplu știri din războiul de la Plevna și cucerirea ei, despre marii cărturari ai vremii, dar ai avut timp suficient să scrii şi despre: „niște bieți amărâți de țarani fără carte”, căci așa i-ai numit în mult milostivirea ta.
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că, deși clerul tău era lăsat în voia sorții, cum spune un articol din „Biserica și Şcoala” nr.16 din 1878 intitulat  O positiune demnă de plânsu”, unii din clerici făceau cercetări amănunțite despre „rătăciții” ce apăreau prin sate și orașe și lucrul acesta a fost bun, pentru că avem mărturii în plus la cele ce existau deja.
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că, deși clerul tău se întreba: „Pentru ce bisericile noastre (Ortodoxe) sunt gole de creştini?” B.S. 1877 nr 18, erai invidioasă pe „niște nenorociți, nefericiți de pocăiți, nazarineni, baptiști…” că predicau și deveneau o amenințare pentru clerul întrebător și fără soluții. Problema este cercetată de parohul George Cherecheiu din Pedigd, care constată că cei  mai sus amintiți  „aveau în buzunar testamentul vechiu și cu cartea de cântări a lui Gheorghe Șimonca”. Răspunsul este Cuvântul lui Dumnezeu și cântările pentru slava Lui. B.S. 1902 nr. 52. Aici poate se face o eroare voită sau o scăpare, pentru că baptiștii nu foloseau Testamentul Vechi singur, doar întreaga Biblie sau Noul Testament.

Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că, deși ne acuzai că suntem trădători de neam, ne acuzai că suntem unelte în mâna autorităților, pentru maghiarizarea românilor, totuși ne informezi corect că în bisericile baptiste mixte româno- maghiare, românii aveau Biblii și cărți de cântări în limba română. Nu ai vrut să scrii ce spunea în 1904 un ziar baptist, „Lumina Lumii” ce apărea la Arad: „Menționăm că în 8-10 Noiembrie 1904 la Șiria a avut loc o conferință la care a luat parte Mayer Heinrich, în care s-a hotărât, ca baptiștii din țară (Ungaria) să fie una.  Li s-a aprobat să fie Uniune separată de unguri și nemți.”
Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că, deși aveai numai cuvinte de scădere pentru baptiști, ziarele ungurești apreciau elevii de la școală spunând că învață bine și sunt sârguincioși.
Multumesc, Biserică Ortodoxă, pentru că ne confirmi în scris și prin viu grai că istoria scrisă de baptiști este adevărată sută la sută, că așa s-a născut acest popor din oameni simpli, dar și învățați pe care i-ai urât, i-ai sfidat, i-ai ironizat, dar și persecutat cât se poate de mult,  şi care, după 160 de ani este un popor.

Mulţumesc, Biserică Ortodoxă, pentru prigoana ce ai dus-o împotriva acestui popor pentru că aceasta îmi confirmă fără tăgadă că acest popor este de la Dumnezeu, pentru că alfel  puteai mai ușor să îl distrugi.

Consider că v-ați făcut datoria de biserică creştină, de apărătoare a valorilor pe care le dețineţi, dar că nu ați putut împiedica, precum nici odinioară temutul Imperiul Roman, răspândirea Evangheliei. Evanghelia nu este a voastră, nici a noastră, ci este Cuvântul lui Dumnezeu pe care noi vrem să-l trăim așa cum este scris, îl iubim și îl răspândim.

Pentru toate lucrurile pe care le-ai scris și spus de-a lungul vremii, îți mulțumesc, Biserică Ortodoxă!

Biserica și Școala -  1903, nr. 52, anul XXVI