Gheorghe Colcer 1934 - 2012 din Sărmaș

 

       ,,Ne întâlnim în dimineața Învierii” de pastor GEORGE COLCER                                        

Tatăl meu a plecat la Domnul și Mântuitorul lui drag, pe care L-a slujit cu credincioșie timp de 60 de ani. Sunt deplin încredințat că într-o zi ne vom întâlni în glorie, însă durerea despărțirii și-a făcut loc în sufletul meu și al familie mele. Copiii sunt o binecuvântare de la Domnul, dar și părinții sunt o binecuvântare de la Domnul, astfel că, pentru o vreme suntem mai săraci cu o binecuvântare, aceea de a-l avea pe tata lângă noi. De mii de ani omul trece prin experiența morții, experiență pe care a dobândit-o prin neascultare, așa că trebuie să secerăm ceea ce am semănat. Cine s-ar fi gândit că un om care nu se impune prin statură, faimă și realizări vremelnice va face față cu demnitate unei vieți presărate din belșug cu greutăți și suferință și că va fi suficient de mare, cât spărtura în care l-a pus Domnul să înalțe un zid.

S-a născut în data de 2 noiembrie 1934, în localitatea Sărmaș județul Harghita, fiind cel de-al cincilea copil, împreună fiind doi frați și trei surori. Copilăria lui s-a sfârșit brusc la vârsta de 6 ani, când a fost dat să lucreze ca slugă la un cioban, nu pentru că nu aveau ce mânca, ci pentru că mentalitatea vremii o impunea. De la vârsta de 14 ani, pe timpul verii se ocupa cu păzitul oilor și al vitelor, iar iarna muncea la o fabrică de cherestea, ca muncitor necalificat.

O altă experiență a vieții care l-a maturizat înainte de vreme a fost la vârsta de 16 ani, când a rămas orfan de mamă. Fiind foarte atașat de ea, această tristă experiență l-a marcat profund. Când te uiți la acest parcurs al vieții, te întrebi ce s-ar mai putea întâmpla bun? Totuși, o rază de lumină cerească a coborât în viața lui la vârsta de 18 ani, când a decis să-L urmeze pe Cristos, astfel că în anul 1952 L-a mărturisit ca Domn și Mântuitor în apa botezului.

Desigur, parcă nu ar fi fost suficient zbuciumul copilăriei, dar cum pentru el suferința a fost un dat, în data de 27 iunie 1954 a fost încorporat în armată, însă, pentru că era credincios baptist, a fost dus la un detașament de muncă forțată. Această teroare a durat 2 ani și 9 luni, lăsând urme adânci în trupul lui firav, astfel plătind scump credința în Domnul Isus.

Boala contactată în această perioadă, din cauza condițiilor inumane și a relelor tratamente aplicate, i-a marcat tot restul vieții, supunându-l la o suferință de 53 de ani. Fiind un luptător din fire și cu o credință puternică în Dumnezeu, nu s-a lăsat îngenunchiat de vicisitudinile vieții, astfel că Domnul l-a binecuvântat cu o soție, Potopea Dina, cu care s-a căsătorit în data de 9 martie 1966, sprijinul acesteia fiind desăvârșit, un ajutor potrivit timp de 46 de ani. Domnul i-a binecuvântat cu 6 copii, dar una dintre fete a plecat în veșnicii la câteva luni după naștere.

După convertire, frații au văzut în ele un potențial pentru slujire și l-au îndrumat în această direcție, implicându-se cu toată energia în Biserica Creștină Baptistă din Sărmaș – Harghita. Pe lângă slujirea la amvon și în misiune, timp de 15 ani ca și casier al Bisericii, apoi în data de 22 de 22 august 1976 a fost ordinat ca diacon, slujind încă 20 de ani. Din comisia de ordinare a făcut parte și unul dintre marii pionieri ai credinței baptiste din România, Dunca Gavril (cel care a adus credința baptistă și la Toplița, Sărmaș, Voșlobeni, Bicaz, Borsec, Corbu) și pastorul Pintecan Vasile, care din cauza unei minți întunecate de diavolul a trecut atât de neașteptat și brutal la Domnul, în data de 29 aprilie 2012.

În toți acești ani, și nu au fost puțini, când Biserica nu avea pastor, fratele Colcer a suplinit lipsa acestuia cu demnitate și devotament, cu toate că era bolnav și avea un serviciu foarte greu. A știut întotdeauna că  nu este veșnic pe pământ, că acolo este pus pentru o vreme ca să slujească și că nu e ceva ce i-a căzut la împărțeală, astfel că a crescut și a îndrumat spiritual doi tineri pe care i-a pus în slujire ca prezbiteri, Gheorghe Dandu și Roșca Manole, aceștia ducând mai departe lucrarea Domnului.

În anul 1990 boala a recidivat, așa că fiecare zi era tot mai grea și mai apăsătoare. Cu toate acestea, nu l-am auzit spunând că nu0și dorește să mai slujească și că ar vrea să abandoneze lupta cu viața. Ultimii cinci ani din viață au fost grei ca plumbul, viața lui depinzând de un aparat de oxigen, care suplinea zi și noapte ceea ce singurul plămân rămas în organism nu mai reușea să facă.

A fost un model de credință, perseverență, mulțumire și devotament față de Domnul pentru mulți. Câteva mărturii sunt concludente în acest sens:

B. R. – medicul de familie – spunea: ,,În urmă cu 35 de ani, când am venit la Sărmaș ca medic, un pacient mi-a atras atenția, pentru că nu era ca ceilalți. Vorbea frumos, avea răbdare când aștepta la rând și am întrebat asistenta: Cine este acest domn? Pentru că este deosebit de ceilalți. Este pocăit – baptist. Atunci a înțeles de ce este așa și de unde are atâta putere să-și ducă suferința cu demnitate. În momentele grele din viața mea, întotdeauna mi-a dat sfaturi prețioase, care m-au ajutat să trec cu bine peste toate greutățile.” Tot medicul de familie ne spunea că, atunci când s-a născut ultimul copil, o fetiță, l-a întrebat cum o va crește și cum se va descurca cu boala pe care o are, iar el i-a răspuns că Dumnezeu care l-a ajutat să-i crească pe ceilalți patru îl va ajuta și de această dată. Ceea ce s-a și întâmplat.

Concluzia medicului a fost: ,,A avut o credință puternică și profundă în Dumnezeu, ceea ce l-a ajutat să ajungă la cei 77 de ani”.

Dr. E. B. – inginer geolog: ,,Îmi aduc aminte că atunci când am început să merg la  biserică, cineva mi-a spus: ,,Domnișoară, ce căutați acolo? Toți sut niște prefăcuți, numai Colcer e un sfânt.” Mulți oameni din lume l-au văzut ca pe un sfânt. Asta spune multe”, zicea sora.

Pastorul Belciu Busuioc: ,,A fost părintele meu spiritual de la care am învățat multe și am putut sluji foarte bine împreună cât am fost pastor în Sărmaș”.

Prezbiter Gh. Dandu: ,,Astăzi a căzut o căpetenie în Sărmaș. A fost un model de viață și de credință și ne va fi foarte greu să mergem mai departe. Însă Îl rugăm pe Domnul să ridice un alt om care să se pună la dispoziția lui Dumnezeu așa cum a făcut-o fratele Colcer”.

 

Surse:

Farul Creștin

Gheorghe Colcer - în pas cu nevoia de azi

De mii de ani oamenii mergeau la locul de închinare, unde se plecau înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Evreii mergeau la faimosul Templu din Ierusalim, asistau la aducerea jerfei zilnice sau alte jertfe, în timp ce preoții erau ocupaț cu sacrificarea. Un cor impunător cânta spre lauda lui Dumnezeu. Vedem că și apostolii,  zi de zi erau la Templu, să vadă, să asculte și să se roage.

Templul a fost dărâmat și cei ce au urmat, creștinii, au făcut construcții impunătoare, catedrale îmbrăcate în aur și tot mai atrăgătoare, dar omul s-a plictisit,  zicând că totul este gol, doar ziduri, formalism și neîmplinire. Dumnezeu a văzut ce făceam și a trimis ceva nevăzut, dar care omoară fără milă, autoritățile ne-au izolat și noi   ne-am inervat. Nu merg mai departe, pentru că știm cu toții ce zarvă, ce idei circulă pe net, Doamne ferește!

Fratele Gheorghe Colcer a găsit alături de alți cărturari, o soluție bună, atractivă, pentru că se încadrează în 10 – 15 minute, eficientă de a predica Evanghelia care aduce mântuire. Fiii lumii pun la îndemână tehnica modernă, ca fiii Împărăției lui Dumnezeu să predice cu foc, înțelepciune, cu dar de la Domnezeu.

Păstorul Gheorghe Colcer și-a luat spațiu virtual pe YouTube, un canal cu numele: „For You – Motivational”. Aici fratele pune în fiecare săptămână câte un mesaj motivational pentru noi care stăm în casă. Și dumnealui stă în casă și din casă ne trimite mesajul pentru cine vrea să asculte, să vadă, să se zidească și de ce nu, să nu putem spune că ne plictisim.

Felicit pe fratele Gheorghe Colcer și pe toți cei ce fac acest lucru.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.!

AICI este canalul la care vă puteți abona și pentr a vedea, eu am ales din mai multe teme pe aceasta:  

 „Libertatea între utopie și realitate!”

Mai jos sunt și alte teme interesante și prezentate plăcut.

1

2.    Nevoia de Semnificație!

3.    Iată Omul!

4.    E Vremea Schimbării!

ISTORIA UNEI INTEGRĂRI: AVATARURILE EVOLUȚIEI BISERICII BAPTISTE DIN TRANSILVANIA de George Colcer

 

Vă prezentam mai dăunăzi, că bunul Dumnezeu ne-a mai dat un doctor în istorie baptisă, acum prezint lucrarea care l-a făcut doctor pe fratele George Colcer, normal fratele a făcut teza și așa a ajuns doctor cu  „Magna cum laude”.

Va să zică, aveam doctor, dar nu aveam lucrarea doctorală ca să o vedem și noi, să punem mâna pe ea, acum a ieșit de sub tipar, săptămîna asta din mai 2021.

Felicit pe fratele dr. Georce Colcer pentru această realizare importantă, pe firmamentul istoriei baptiste din România. Teza apare la „Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj”, ceea ce îi conferă o greutate academică cu o recunoaștere într-un spațiu mai larg. A fost tipărită la Editura „Risoprint” din Cluj.

Când vorbim de o teză de doctorat, asta spune multe: documentată, argumentată, documente, arhive, studiu și migală și multe altele, sunt împletite într-o asemenea lucrare de anvergură.

Puteți comanda cartea pe pagina fratelui de „Facebook”.

Iată ce conține cuprinsul

Lista abrevierilor

Obiectivele cercetării

Istoriografia temei

Surse documentare

Metodologie. Rezumatul tezei

I. Argument

1.1. Locul mişcării baptiste în istoria creştinismului

1.2. Baptiştii şi libertatea de conştiinţă

1.3. Baptiștii în Europa

1.4. Mişcări evanghelice care au influenţat mişcarea baptistă

II. Perioada de pionierat a bisericii baptiste în Transilvania

2.1. Primii misionari baptişti în Transilvania

2.2. Formarea primelor biserici baptiste în Transilvania

1) Cluj

2) Năsăud

3) Ilva Mică

4) Feldru

5) Măgura Ilvei

6) Maieru

7) Nepos

8) Rodna

9) Ciceu Poieni

10) Dumbrăveni

11) Bistriţa

2.3. Constituirea Bisericii baptiste din Negrileşti

III. Structura de organizare a bisericii baptiste din Transilvania

3.1. Rolul autorităţilor în organizarea bisericii baptiste

3.2. Organizarea bisericii baptiste locale

3.2.1. Serviciile cultice

3.2.2. Finanţarea și administrația

3.2.3. Patrimoniul cultic

3.3. Personalul duhovnicesc şi administrativ (Studiu de caz: pastorii

din Transilvania

3.3.1. Seminarul Teologic Baptist

3.3.2. Pastorii din Transilvania

3.4. Organizarea bisericii baptiste pe comunităţi teritoriale

3.5. Organizarea bisericilor baptiste într-o uniune națională

3.5.1. Criza Uniunii Baptiste în perioada interbelică

3.5.2. Înțelegerea funcționării Uniunii Baptiste

3.5.3. Relaţia conducerii Uniunii baptiste din România cu statul comunist

3.6. Statute de organizare şi reviste, informaţii statistice

3.6.1. Statutele cultului baptist

3.6.2. Revistele cultului baptist

3.6.3. Informaţii statistice

IV. Perioada de consolidare şi interacţiune a bisericilor baptiste din

Transilvania cu autorităţile (1920-1948)

4.1. Interacţiuni în spaţiul socio-politic şi religios românesc al perioadei

interbelice

4.2. Relaţia biserică-stat în România interbelică

4.3. Cultele „neoprotestante” și persecuțiile religioase

4.3.1. Rapoartele autorităţilor privind mişcarea baptistă

4.3.2. Soldaţii baptişti în armată

4.3.3. Discriminarea elevilor baptişti în unităţile de învăţământ

4.3.4. Metode de represiune între 1930-1940

4.4. Etapele restrângerii drepturilor şi libertăţilor baptiştilor;

deciziile ministeriale

4.4.1. Ordinul circular nr. 15.831/1921

4.4.2. Creştinul nr. 3, vol. IX/1 februarie 1921, Michigan, Detroit

4.5. Demersuri pentru autorizarea bisericilor baptiste şi rezoluţii oficiale

4.6. Deciziile din perioada 1933-1939

4.7. Deciziile din anii 1938-1939

4.8. Bisericile baptiste între 1940-1942

4.9. Decretul lege de desfiinţare a cultului baptist din 1942

4.10. Recâştigarea drepturilor: 1944-1948

V. Biserica Baptistă după 1948

5.1. Arondările

5.2. Protestul Comitetului Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase

și de Conştiinţă

George Colcer

 

Din această toamna poporul baptist s-a îmbogățit cu încă un doctor în istorie.

  Îl felicit în Numele Domnului Isus și doresc ca să vină cu ceea ce a dobândit la completarea, ridicarea și aducerea tot mai mult la zi a istoriei acestui popor credincios care dorește să laude pe Domnul.

Cu ajutorul Bunului Creator fr. George dorește să publice teza de docorat, teză ce are elemente noi pentru istoria baptistă din România.  Vezi mai jos cuprinsul.

În data de 19.10.2016, la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj, George Colcer, a susținut public teza de doctorat cu titlul:

Rusu Simion 1928-2016

Fratele Rusu Simion s-a născut în 19.07.1928, ca fiu al lui Vasile și Maria, în localitatea Jac, județul Sălaj. Aici, credința baptistă a pătruns la începutul secolului al XX-lea, iar în  1905 s-au botezat primii credincioși. 

A făcut școala primară în satul natal, iar liceul în orașul Zalău, terminându-l în 1946, fiind prima promoție după război. 

A avut o plăcere deosebită să asculte, încă de pe când era copil, Cuvântul Domnului, care a lucrat în viața lui. L-a primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, iar în 22.08.1948 a fost botezat de către fratele Bălănean Ioan, pastor din localitatea Brebi.

Era un tânăr căruia îi plăcea învățătura și, de aceea, în data de 01.10.1946 s-a angajat ca învățător în localitatea Lupoaia, unde a predat cu plăcere carte celor mici. După un an se mută în  Ciglean, tot ca învățător, până în 1950, când se angajează  la „Trustul Minier Ardealul, Sărmășag”, pe funcția de referent administrativ. În 1950 este încorporat, iar în 1951 este lăsat la vatră. În anul 1957 se retrage din câmpul muncii și pleacă la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvește în 1961.

În timpul acestor mișcări de serviciu, mutări dintr-o parte în alta, se gândește că ar fi nevoie și de un ajutor potrivit, pe care îl găsește tot într-un leagăn baptist, în localitatea Cuceu unde era biserică mare[1],  surori tinere și credincioase. Dintre toate o alege pe sora Maria, fiica lui Gheorghe și Ana Copos, fată frumoasă și zâmbitoare ce locuia doar peste vale de biserică. În 26.03.1952 are loc nunta, oficiată de fratele Ioan Bălănean, care i-a fost sfătuitor și model toată viața. Au avut patru copii: Cornelia, Corneliu, Elvira și Emilia.

În 1960 este angajat ca pastor la Comunitatea Baptistă de Cluj și activitatea o desfășoară la Biserica Baptistă din Bistrița. Ca un om iubitor de oameni și având un caracter comunicativ și prietenos, dar având și o pregătire scolastică, intră în discuții cu oamenii din oraș, dar și cu elevi de la liceu, lucru ce supără autoritățile, care trec la măsuri.

Fratele George Colcer, fiind pastor în Bistrița și lucrând  la teza de doctorat pe probleme de persecuție, mi-a pus la îndemână de la arhivele Statului din Bistrița, documente ce arată că fratele era urmărit de autoritățile locale, care au informat Inspectorul din Departamentul Cultelor, Direcția pentru Supraveghere și Control  București. Autoritățile îl acuză că se amestecă în problema învățământului, iar când a fost avertizat că poate să-l coste, fr. Simion a răspuns că nu-i pasă.[2]

În anul 1965 este ales ca președinte al Comunității Creștine Baptiste de Cluj, unde problemele i se adâncesc pentru că nu voia să asculte de autorități. Acestea  îl acuzau că nu ia măsuri față de bisericile care nu se supuneau nici ele, ci făceau adunări fără să posede autorizație sau construiau case de adunare cu promisiuni vagi de la autoritățile locale, dar fără documente, iar când era chemat de autoritățile centrale la fața locului, fratele întârzia, sau nu mergea deloc, căci nu se grăbea în luarea unor decizii, trăgând cât de mult de timp.[3]

În luna februarie 1971 i se retrage autorizația de președinte și pastor, iar în luna octombrie primește autorizație de pastor pentru Biserica Creștină Baptistă Baia Mare, unde rămâne până la ieșirea la pensie, în 1990, după 40 de ani de slujire intensă pe ogorul Evangheliei.

Biserica îl primește bine și fratele se acomodează și în oraș. Fiind o fire prietenoasă, oamenii au început să-l cunoască tot mai mulți, așa că  greu puteai să mergi cu dânsul pe trotuar fără să fie oprit ici și acolo de trecători.

Deși a avut experiențe negative cu autoritățile, nu s-a dat în lături să ia bătălia de la capăt și să lupte pentru a dobândi autorizație de construcție pentru Biserica demolată de pe Bulevardul Unirii. Face demersuri și memorii la autorități și sprijinit de comitetul Bisericii obțin ceva, dar fac ceva mai mult când construiesc. Așa că, păstorul Rusu împreună cu comitetul și Biserica, sprijiniți de mâna atotputernică a lui Dumnezeu și sub ocrotirea Lui, ridică o clădire ce atrage privirea.

Menționez că din informațiile pe care le dețin, din documentele consultate pentru redactarea acestei lucrări, fr. Rusu Simion nu a fost informator al Securității. Pe de altă parte, dr. Marius Silveșan, istoric acreditat la CNSAS, care se preocupă de istoria baptiștilor din România în secolul XX, autor al mai multor cărți și studii de specialitate, nu a găsit numele fratelui în cercetările efectuate. Am găsit însă în Arhivele Naționale, Filialele Bistrița și Baia Mare documente de unde reiese că era urmărit îndeaproape. Am avea multe de scris, dar spațiul nu ne permite, doar amintesc că avea multe cărți în bibliotecă,din care destul de multe erau scrise de dumnealui la mașina de scris,lucrări care nu circulau în acea vreme pe piață.

Prietenia şi dragostea ce o arăta oamenilor dovedea că era, într-adevăr, vorba de un păstor care îşi înțelege bine chemarea, era călăuzit de dragostea Domnului de a căuta şi a mântui ce era pierdut. Nu ținea la fața oamenilor, ci vorbea cu toți cei dispuși să-l asculte, pe  care îi îndemna la pocăință.

A plecat la Domnul în 2006, stând la masă și scriind date istorice.

---

[1] Din  anul 1918 data infințări.

[2] Arhivele Naționale, Direcția Județeană Bistrița-Năsăud (de acum înainte se va folosi ANDJBN), Fond, Inspectoratul de stat pentru culte,  Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58.

[3] ANDJBN Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58; Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1978, p. 10.